Tăierea copacilor: sfaturi utile

La fel ca și alte plante din grădină, arborii și arbuștii necesită îngrijire regulată; doar atunci vor arăta minunat, vor înflori abundent și vor oferi o recoltă generoasă. Tăierea regulată a arbuștilor și arborilor poate părea o muncă obositoare, dar, dacă te înarmezi cu instrumentele potrivite și urmezi câteva sfaturi utile, procesul va fi mult mai simplu. Pentru tăierea arborilor vei avea nevoie de un ferăstrău telescopic și un ferăstrău cu lanț (preferabil cu acumulator), îmbrăcăminte de protecție, mănuși, eventual o scară, precum și un program clar referitor la ce arbori necesită intervenție și în ce perioadă.

Tăierea arborilor: când este cel mai bine să o faci și ce tip de arbore?

Momentul potrivit pentru tăierea arbuștilor și arborilor depinde de specia acestora și de tipul de tăiere. Arbuștii ornamentali sunt, de obicei, tăiați anual pentru a-și menține forma dorită. Pomii fructiferi, în schimb, nu necesită tăiere anuală; această procedură se efectuează la fiecare 4–6 ani. În special, arborii tineri trebuie tăiați mai frecvent pentru a preveni creșterea necorespunzătoare, cum ar fi bifurcarea trunchiului.
Este important să se țină cont de ciclul vegetativ al arborilor și arbuștilor. Începând cu august, multe plante lemnoase își transferă substanțele de rezervă din frunze în rădăcini pentru a le folosi primăvara la formarea noilor lăstari. Din acest motiv, între august și decembrie, pentru multe specii de arbori, trebuie evitate lucrările de tăiere extinse.
Recomandările privind tăierea arborilor depind de sezon. Tăierea se poate efectua pe tot parcursul anului dacă arborii au fost afectați de furtuni sau dacă au ramuri putrezite ori rupte care prezintă riscul de cădere. Iarna este perioada tradițională pentru tăierea pomilor cu sâmburi, semințe și a culturilor de fructe de pădure, precum și pentru subțierea coroanelor arborilor. În acest timp, ramurile sunt bine vizibile, iar substanțele de rezervă sunt deja în rădăcini. Totuși, trebuie evitată tăierea în geruri puternice. Cel mai bine este să începi din ianuarie și să continui până la începutul lunii martie, sau când temperatura nu mai scade sub -5°C.
Primăvara, unele pomi fructiferi, precum piersicii, sunt tăiați. Pentru plantele cu înflorire timpurie, cum ar fi migdalul și forsythia, este recomandat să aștepți finalizarea înfloririi înainte de tăiere. Vara este potrivită pentru subțierea coroanelor arborilor, eliminând lăstarii verticali. Cireșii sunt tăiați în timpul și după recoltare. Același principiu se aplică unor specii cu fructe puține, precum salcia. În această perioadă, bolile frunzelor sunt mai vizibile, iar tăieturile se vindecă mai rapid. Nucii sunt cel mai bine tăiați vara.
Toamna este rândul arborilor foioși și coniferi locali. În această perioadă, unele specii de pomi fructiferi pot fi tăiate pentru a stimula creșterea mai intensă. Pentru formarea lăstarilor fructiferi, tăierea trebuie efectuată nu mai devreme de ianuarie sau februarie.
Nu există recomandări universale pentru toate speciile de arbori, așa că cel mai bine este să verifici separat momentul și metoda optimă de tăiere pentru fiecare arbust sau arbore.

Tăierea de plantare: pentru a stimula creșterea și formarea corectă a coroanei, la arborii nou plantați se poate scurta un lăstar principal și îndepărta maximum 3 lăstari laterali.

Tunderea decorativă: este utilizată în principal pentru a oferi formă arbuștilor individuali și gardurilor vii, dar și pentru reducerea dimensiunii coroanei, uniformizarea creșterii și eliminarea ramurilor care creează obstacole sau cresc în direcții încrucișate. Această metodă se aplică și pentru crearea de spațiu, de exemplu, pentru expunerea trunchiului prin îndepărtarea ramurilor din zona acestuia. Pentru formarea unor lăstari laterali noi, ramurile pot fi scurtate la lungimea dorită, până la mugurii laterali sau inferiori.

Tăierea de compensare: este necesară pentru îndepărtarea ramurilor și lăstarilor deteriorați, de exemplu, după furtuni, căderi de zăpadă sau infestări cu dăunători. În acest proces, se elimină și ramurile care afectează echilibrul coroanei. Imediat după această tăiere, locurile de secționare trebuie acoperite cu mastic horticol sau un alt produs adecvat.

Tăierea pentru creșterea productivității: pentru a îmbunătăți producția, pomii fructiferi trebuie tăiați regulat. În timpul subțierii coroanei, toate lăstarii inutili trebuie eliminați pentru a preveni creșterea excesivă și densă. La meri, se îndepărtează lăstarii plecați și ramificați, situați sub un lăstar lateral mai tânăr

Tăierea corectă a copacilor: metode de tăiere

Ramurile mici, aflate la înălțimea capului, pot fi tăiate cu foarfeca de grădină (secator). Foarfecile telescopice pe acumulator sunt recomandate pentru tăierea ramurilor groase și a lăstarilor mici cu un diametru de până la 3 cm. Principiul de lucru este același: foarfeca de grădină sau tăietorul de crengi trebuie poziționat cât mai aproape de baza ramurii, astfel încât secțiunea de tăiere să fie cât mai mică. Această măsură este necesară pentru a preveni apariția crengilor uscate netăiate, care pot deveni un punct de acces pentru dăunători și putregai.

Ramurile groase ale arbuștilor și arborilor sunt tăiate cu un ferăstrău cu lanț. Această operațiune necesită atenție, pentru a evita deteriorarea inutilă a scoarței. Punctul de plecare este inelul de ramificare, o îngroșare aflată la baza ramurii. Mai întâi, se face o tăietură pe partea inferioară, la aproximativ două palme de inelul de ramificare. Apoi, ferăstrăul trebuie mutat la o distanță de trei palme de acest inel și folosit pentru a tăia ramura de sus, până când aceasta cade.

Ciotul rămas trebuie îndepărtat cu atenție, chiar de la inelul de ramificare. Cea mai bună metodă este menținerea ferăstrăului într-un ușor unghi, orientat spre exterior, față de trunchiul arborelui. Țesutul de creștere (meristemul) din inelul de ramificare va asigura formarea unei noi scoarțe peste suprafața tăiată. Ramurile mai lungi și groase este indicat să fie tăiate treptat, dinspre exterior spre interior. Acest proces necesită mai mult timp, dar este mai sigur și prezintă avantajul evitării tăierii și prelucrării bucăților mari.

Un aspect important de luat în considerare este gestionarea resturilor vegetale, întrucât tăierea arborilor implică și eliminarea ramurilor și lăstarilor îndepărtați.